Artizanat românesc I

Artizanat românesc

Octavian Goga spunea ca :”Vesnicia s-a nascut la sat”. Este un lucru perfect adevarat vand in vedere ca si astazi satul este pastratorul traditiilor, obiceiurilor si artei mestesugaresti transmise din tata in fiu. Dintre toate parca artizanatul romanesc tot mai prezent in targurile nationale si internationale demonstreaza inca odata ca stim sa respectam valorile trecutului materializandu-le in obiecte de arta.

Daca ar fi sa privim dintr-un colt in altul al tarii vom vedea ca fiecare zona geografica are specificul sau. Sa ne oprim in Bucovina, plai de balada si dor, in care femeile pricepute stiu ca nimeni altele sa impodobeasca iile tesute din panza de in cu flori multicolore, cunoscute modele vechi, pastrate din batrani.

Costumele populare din aceasta zona a tarii sunt compuse din ;

  • pentru femei : camasa cu poale albe, tivite cu flori cusute cu bumbac sau cu margaritare, catrinta tesuta din lana ce acopera partea de jos a corpului, brau sau barneata cu modele geometrice, latimea lor difera braiele au 15-25 cm si au culori vii, iar barnetele sunt mai late, 25-40cm si sunt folosite indeosebi de femeile mai batrane fiind realizate in dungi din doua culori negru-galben sau negru visiniu;
  • pentru barbati: camasa alba cu flori cusute cu bumbac sau margaritare, pantalonii denumiti “itari”din in sau canepa, albi si braie din piele de latimi diferite impodobite cu margele.

Tot aici vom descoperi frumusetea covoarelor tesute in 4-6 ite, realizate pe urzeala de bumbac, pe care se tes modele geometrice, florale sau pasari stilizate in culori diferite. Laicere si toluri dungate in nuante de marouri si griuri realizate din lana oilor sunt pe cat de frumoase, pe atat de calduroase in iernile geroase.

Oameni care au pastrat si pastreaza traditia nu pentru ca le cere cineva, ci pentru ca le place, pentru ca face parte din sufletul lor.

La poalele muntelui Rarau se afla localitatea Campulung Moldovenesc. Prin pitorescul asezarii si rezultatul muncii multor artizani populari, este o zona reprezentativa. Fiind o zona de munte, lemnul a reprezentat materia prima din care mesteri iscusiti au realizat numeroase obiecte de uz gospodaresc sau decorative ce se regasesc in Muzeul “Arta lemnului” din acest oras. Infiintat ca muzeu de etnografie, in anul 1967 s-a reprofilat ca Muzeu al lemnului, unic in tara prin denumire si printre putine din Europa ca tematica si ca valoare a exponatelor. Exponatele din cele 20 de sali, organizate tematic, reprezinta obiecte realizate intre sec.XVIII-XX si reprezinta traditia prelucrarii lemnului ce a existat in aceasta zona a tarii.

Arta incondeierii sau inchistrarii oualor de Pasti a dus in lume vestea priceperii gospodinelor din Putna, Fundu Moldovei, Botus, Vama judetul Suceava. Tehnica pastrata din vechime, modernizata continuu de priceperea desenatoarelor de oua scoate in evidenta arta si migala ce stau la baza rezultatelor muncii lor.

Obiceiul vechi de veacuri este practicat in Saptamana Mare, de marti pana vineri inainte de Pasti. Culorile folosite sunt naturale, rezultate din decoctul foilor de ceapa, a sovarfului, a mentei, a galbenelelor si altor plante din zona.

Pe langa colorarea oului se aplica ceara buna din stupi, cu care se traseaza cu migala linii ce scot la iveala frunze, flori, motive geometrice sau pascale. Traditia a ajuns cu timpul sa devina arta, iar ouale adesea sunt golite anterior inchistririi pentru ca sa reziste in timp. Adesea ouale raman albe, pe coaja lor modelele iscate din ceara in relief au culori specifice zonei:maro, negru, galben, grena intr-o simfonie estetica de necontestat. Traditia se pastreaza si astazi fiind transmisa din generatie in generatie, recunoscuta la nivel national si european.

Un ou incondeiat cu pensula poate fi usor recunoscut datorita tusei groase si utilizarii a numai 3-4 culori de baza unde se reproduc motivele florale desprinse de pe bundite, cojoace si din altitele camasilor de in, in special in zona Dornei.Tehnica inchistririi este mai complexa deoarece foloseste baia integrala de culoare prin tehnica crutarii succesive a fondului. Utilizarea uneltei specifice, chisita, este realizata dintr-un betisor avand fixata la unul din capete o bucatica de tabla foarte subtire de alama sau arama, cu un orificiu interior de grosimi diferite prin care trece ceara fierbinte.

Acestea sunt doar cateva dintre bogatiile populare ale zonei, langa care se adauga zestrea camasilor de in brodate sau cusute cu bumbac si margele, scortare cu flori alese ce impodobesc casele romanilor, catrintele, traistele care sunt mari, tesute manual la razboi in carouri galben-verzui sau negru-verzui, iar traistutele mai mici, realizate manual din lana toarsa in carouri negru si alb cu baiere cu modele alese in doua culori: negru-rosu sau galben-verde.

Acest articol a fost publicat în Despre artizanatul romanesc și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Artizanat românesc I

  1. Pingback: Artizanat romanesc III | Obiecte de artizanat românesc

Comentariile sunt închise.